MONITORUL IMOBILIAR

Consecintele regresiunii (ori, cel putin, ale stagnarii ) in materie de vanzari de locuinta fac posibila revenirea ideii de inchiriere care , de obicei , cand creditul ipotecar este febril si se dezvolta , nu mai are nici cautare exagerata si nu se bucura de atentie din partea celor ce vehiculeaza ” banii multi “. Bineinteles ca aceasta apare ca alternativa (si adeseori chiar si ca preferinta ) daca “ipotecarul ” scade in siguranta ori prezinta riscuri inacceptabile .
In realitate , insa, fenomenul trebuie privit cu atentie si in date care nu sunt intotdeauna inteligibile la noi . In Franta, ca sa exemplific , exista , pe langa concluziile directe ale pietii libere , si un asa-numit IRL (adica un ” indice de referinta al chiriilor “ ) al carui calcul se face intr-o maniera destul de complicata fiindca include din zece parti totale , sase -din “indicele preturilor de consum ” , doua parti din indicele de cost al constructiei si alte doua din “indicele pretului de intretinere si de ameliorare ” (IPEA) .In acest inceput de an , de fapt, in primul trimestru , “indicele de referinta a chiriilor ” a crescut continuu (dupa ce la sfarsitul anului trecut se ridicase , pe trimestru , cu 1,36 % ) , ajungand sa aiba un adaos de aproape 2 % trimestrial ( de fapt, 1,81 % in procente precise ), ceea ce ar conduce pentru media anuala la 8 % si chiar mai mult daca progresia actuala se mentine .Rezulta ca , dupa ce in 2006 , chiriile “incetinisera” , acum cresc printr-o presiune inca discreta dar inteligibila prin analiza cu metode de sensibilitate ridicata .

In acest conditii , devine ne-intamplatoare ipoteza care astazi circula frecvent la Paris si care se intalneste in mai toate analizele recente de imobiliar (utile atat afacerii cat si necesitatilor particulare ) indicand revenirea la inchiriere si , in acelasi timp , corectia in mentalitatea publica unde obsesia improprietaririi devenise suparatoare. Nu fara legatura ar fi , deopotriva , si accentul nou din publicitatea in materie de imobiliar , care s-a reformulat rapid ;daca pana ieri-alaltaieri , aproape nicaieri nu aparea indemnul de achizitie in vederea exploatarii (evident ca prin culegere de chirie caci speculatiile “a la roumain ” sunt excluse ) astazi argumentele de capatai pentru a cumpara “noul” (dar adeseori si “vechiul” ) accentueaza in ideea stabilitatii castigurilor la batranete si a completarii de venituri . Triumfa , deci, chiria in Occident ?