MONITORUL IMOBILIAR

La inceputul primaverii lui 2006 , in polemicile pe tema imobiliara de la Madrid si Barcelona aparuse cu intensitate ideea unei maladii oculte pe care recenta , pe atunci , “largire a  mecanismului ipotecar ” urma s-o complice in destul de putin timp si nicidecum sa raspunda unor deziderate de natura sociala . Schema era, la drept vorbind , absurda desi previzibila si continea deopotriva lungirea termenului de imprumut ( devenit ” cat pentru doua vieti ” , adica la mai mult de 50 de ani ) si scutirea de restituire lunara a banilor (mai putin dobanda ) care urmau sa fie dati inapoi abia la ” sfarsitul sfarsitului ” cu un coeficient de “indexare ” stabilit dupa codificarile bancare . Aceste inovatii aveau , de fapt , un aspect disperat , aratand ca pastrarea ritmului de imprumut (care , in materie de ipotecar , este “secretul cifrului” ) nu mai putea fi realizata si , prin extensiune , trebuiau sa aduca efecte la randul lor de neprevazut . Ramanea  ,insa, numai nadejdea unor corectii treptate si a unor adaptari lente la situatii diverse , posibile in viitorul imediat  fiind in afara de discutie incheierea ca va inceta cresterea incontrolabila de pana atunci . Insa in ce date ?

Asteptarea unei aterizari line nu s-a confirmat , din pacate , desi era dorita cu ardoare si astazi cifrele vorbesc cu sugestii de-a dreptul  alarmante . In ianuarie , de pilda , scaderea vanzarilor de locuinte a scazut cu 27 % in toata tara , existand insa si regiuni cu procent de regresiune ce seamana cu dezastrul ( 45, 7 % in Andaluzia  si 42, 7 % in Catalonia ) .

Ca pretutindeni in situatii de acest fel , propaganda nu doarme si , desi sursele sunt credibile iar informatiile provin de la Institutul National de Statistica , sunt organizatii ale promotorilor spanioli  care sustin ca o scadere mai pronuntata decat 8 % din profitul mediu in imobiliar ar fi exclusa in acest an si o contesta . Reactia fiind logica ( de vreme ce , prin natura afacerilor , antreprenorii nu se bucura de stirile ingrijoratoare ) sustinerile sunt insa destul de firave atata timp cat   statisticile proprii chiar  arata o prognoza de mai putin de jumatate de locuinte noi pentru 2008 (300.000 in calcule de anticipatie ) fata de 2006 , cand , prin propunerile de vanzare de 760.000 de “unitati la nou “  , piata a cunoscut un maxim istoric.

Si mai lamuritor suna cateva date certe (analizand fenomene incheiate )   precum ar fi , de pilda , un recul cu 50 % in ianuarie pentru “permisele de constructie “(autorizatiile de la noi ) ceea ce , la drept vorbind, ar putea confirma estimarile de “injumatatire ” in ansamblu anual . In orice caz , micii promotori au cam pus lacatul la usa si nu-i fara sens ipoteza ca aceeasi optiune  va aparea si la case mai mari . Interesant mai este si ca in Franta catalana (Perpignan , Midi_Pyrenees , Languedoc -Roussillon ) , unde clientela din vecini era consistenta , a aparut inca de acum spaima de contagiune desi piata regionala sta mai bine decat media franceza prin aceea ca Sudul extrem (desi o tara vantoasa si preponderent rurala ) devine in mod indiscutabil alternativa ieftina la Proventa uluitor de scumpa .