MONITORUL IMOBILIAR

Sindromul de criza in Occidentul imobiliar poate fi destul de greu inteles la noi caci esenta lui consta in scaderi dramatice de cotatie  de bursa (ccea ce noi nu practicam ) si care , prin consecinta ,  aduc pierderi in materie de finantare dar, mai inainte de aceasta , asa-numite deprecieri de active. Astfel de maladii putin vizibile ating pana si pe unii din marii bonzi ai investitiei din acest domeniu si incendiul produs de sub-cotatii creeaza efecte severe atunci cand ii ating . Rapoartele de stare a companiei sunt , in aceste cazuri , foaie de temperatura si indicator de tendinta care trebuie urmarite atent . Iata , de pilda, o evaluare a Grupului francez Kaufman & Broad (care a pierdut in prima jumatate de an 2008 cam 17 % din valoare ) unde atat predictiile de castig dar si incercarea de prognoza pentru un viitor apropiat sunt mai mult decat ingrijoratoare . Cuvantul de ordine pare indiscutabil si aici :”totul scade”, adica atat cifra de afaceri (mai firava cu 6,1% , adica , acum , numai 586 milioane de euro ) cat si “rezultatele operationale ” -injumatatite pana la 47,1 milioane de euro (scaderi enorme !). Desfasurarile nu ating numai anumiti promotori (a caror posibila regresiune ar fi putut  insemna  administratie gresita , aprecieri prea optimiste , control diminuat al investitiei ) ci un sistem prea determinat de componenta financiara ,  care face de fapt din imobiliar o anexa a”bursei de bani ” . Anumite prognoze privind ansamblul ingrijoreaza , la drept vorbind , si mai mult decat pana acum caci incepe sa fie vehiculat un recul de 15-20 % in materie de vanzari pentru ceea ce se cheama ” nou ” (iar numeric in jur de 110.000 de unitati ce nu se vor mai realiza ) dar in continuarea unei “caderi in investitia locativa ” apreciata pentru semestrul trecut la aproximativ 30 % ceea ce depaseste calculele anterioare in procent masiv . Bineinteles ca depresia pietii creeaza si o deprimare privind “deschideri de santiere noi ” (efect imediat ), traducand prudenta inaintea unui sector dominat de risc iar consecintele apar printr-o propagare ramificata in straturi din cele mai diferite unde sunt alaturate somajul probabil , consumul scazut de materiale , recesiunea in vanzari de categorii la randul lor diverse . Unii antreprenori constata cu surprindere ca mai mult decat jumatate din “proiectele noi ” initiate anul trecut nu vor mai fi posibile si ca , mai mult decat atat , pentru cele in desfasurare vor exista “unele anulari de operatiuni care prin talie si preturi nu mai corespund conditiilor pietii “(atunci cand, pentru a mai salva ce e de salvat , nu se pot “renegocia conditiile financiare “) . Insa dincolo de limbajul cifrelor (care de regula trebuie insotit si de un cod explicativ de uz popular ) , importante sunt opiniile privind cauzele . Iar in aceasta materie ,  sursa crizei la europeni , trebuie cautata mai degraba  in ” schimbarea de atitudine a bancilor in acceptarea creditului , in cresterea dobanzilor si in rezerva cumparatorilor ” , mai pronuntate in perioadele recente (”greva de asteptare ” , o reactie universala pe piete cu procese fluide ) .

ARTUR SILVESTRI