MONITORUL IMOBILIAR

ARTUR SILVESTRI :

Cu cateva zile in urma , iesind din brutaria satului din Sudul Frantei unde locuim din cand in cand , am auzit pe unul din barbatii ” de o anumita varsta ” care stateau la palavre in piazzeta din fata magazinului de paine ( un fel de “Poiana a lui Iocan ” ) intrebandu-ma , in englezeste , daca vorbesc pe limba lui . I-am raspuns cu o afirmatie si i-am procurat un sentiment de placere intelectuala rar intalnit , manifestat  prin mimica inainte de a se traduce in cuvinte . Era si el , ca si altii stabiliti prin partea locului , un ” expat ” , adica un strain care s-a asezat in alte parti ale planetei calauzit de motive din cele mai diverse. Omul ilustra cazul mediu si totusi destul de raspandit al fostului functionar retras in tari mai ieftine si mai calde ( sau mai reci , daca origina i-ar fi fost araba ) desi , de fapt, cei mai multi ” expati ” sunt razboinicii deplasati in vederea cuceririi de teritorii si atasati mecanismelor de ocupatie globaliste , in fond salariati de trans-nationale sau “gulere albe” in acelasi fel de companii .

Ca si in Proventa , in Occitania (care azi a devenit varianta ieftina pentru viata in Europa sudica , pre-mediteraneeana ) numarul englezilor este uluitor de ridicat si nu ar fi o exagerare a se socoti astfel de provincii ca fiind , la drept vorbind, parti dintr-un Commonwealth extins . Imi amintesc ca , acum o vreme cand preferam inaltimile mai de la nord de Saint Tropez unde cele mai multe din sate aveau un aspect de muzeu rural , eram uimit de multimea de agentii imobiliare britanice , de magazine de antichitati cu majoritate de clienti vorbitori in limba lui Shakespeare si de nu putine restaurante micute din categoria “pub”-urilor unde se comunica adeseori cam in maniera din Soho . Fenomenul ar fi continuat daca preturile “provensale ” nu ar fi crescut incredibil -si in timp scurt – facand absurda ideea de a cumpara acolo unde , prin raport la regiunea occitana , cladirile cu mici gradini costa cam de trei ori mai mult , uneori chiar si mult mai mult .Astfel incat noua invazie a popoarelor Nordului a continuat dar schimband destinatia predilecta si alegand solutia convenabila , ca pretutindeni unde banii costa mult si nu se castiga , precum la noi , din invarteli irepetabile in istorie .

Dar, de fapt , care sa fie motivul acestor miscari pe populatii care , daca ar fi studiate mai atent , ar da masura viitoarelor migratii sistematice care vor deveni inevitabile daca , intr-un timp oarecare , clima se va modifica destul de simtitor ? Bineinteles ca adaptarea la mediul ce creeaza confort macar mijlociu , deopotriva sub aspectul temperaturii cat si , ca un adaos , al modului de viata .

Atitudinea nu reprezinta numai spaima de frig si cautarea regiunilor insorite caci apare si in formule de compensatie radical diferite atunci cand nu umezeala ci zapucul ce seaca totul supara si primejduieste sanatatea . In Cairo , ca sa exemplific , de cum da caldura torida (adica de prin mai ) , grupuri numeroase de bogatasi sauditi se retrag la umbra Tarii Piramidelor unde adeseori temperaturile sunt si cu 10-12 grade mai scazute desi , fata de gustul european , creeaza intotdeauna sentimentul unei arsite de infern . Rezulta ca , indiferent de epoca si de geografie , omul reactioneaza organic cautand media ingaduitoare . In vremea tineretii mele , nimeni nu se mira cand “oamenii de la munte ” isi petreceau vacanta la mare iar ” dobrogenii ” fugeau vara catre statiunile montane , schimband uneori , prin mecanisme imobiliare de troc , locuinta pentru doua-trei saptamani cu rudenii sau ” cunostinte” de pe vaile Carpatilor si din Moldova .

Caci , in ultima analiza, reactia apartine nu ” culturii ” ori “civilizatiei ” ci secretelor naturii impenetrabile . Priveam uneori soparlele intinse la soare din gradinile tinuturilor insorite de aproape de Mediterana si ma gandeam ca aceeasi foame de caldura mana si pe englezii satui de neguri , ploi si inundatii din locurile lor de obarsie catre Miazazi ,unde, desi vanturile sunt adeseori violente si seci , frigul ramane numai o amintire vaga , rareori re-intalnita in iernile cu prea putine zapezi .