MONITORUL IMOBILIAR

Dupa ce , in anii recenti , cateva voci pregatite din vreme emisesera profetia unui pret de 10.000 de Euro pentru un metru patrat in Bucuresti facand tatonari in vederea unui joc de bursa , iata ca recent aceasta predictia pare ca s-a indeplinit . Anuntul s-a facut cu ocazia unui “targ imobiliar” (un gen de reuniuni devenite populare recent, de cand , cam in acelasi timp , retrocedarile de terenuri si “proiectele de investitori ” s-au infratit intr-o maniera insolita ); l-au raspandit cu repeziciune jurnalistii de scandal a caror pasiune pentru bizar , socant si incredibil nu mai trebuie sa fie comentata . Vreo cateva seri la rand pe ecranul televizorului a aparut , in chip de prezenta aducatoare de vesti noi , un june “din industrie” , de fapt un agent imobiliar imberb care , in vocabularul de digest al acestei profesiuni , a comunicat pretul si s-a caznit sa faca si cateva comentarii cu aspect evident de elucubratie . Personajul insotea stirea cu un zambet stramb.

Dar , in realitate , nimic nu este surprinzator in aceasta afacere caci afacere propagandistica este , de fapt .Si de ce aceasta ? Fiindca pe 2.000 de metri patrati , cumparati cu 20.000.000 de Euro (adica salariul unui functionar mijlociu pentru 100 de vieti in care , insa , ar nu cheltui nici un leu ) nu se poate construi nimic cu profit . Caci daca ,in datele legale (nu “la invoiala”) s-ar ridica aici un bloc de birouri avand 1500 de metri patrati pe un nivel si nu mai mult de 15 etaje (fiind , oricum excesiv fata de ” regimul zonei ” ) ar rezulta o suprafata totala de 22.500 de metri , care , de obicei, ar inghiti cam 1000 de Euro pentru metrul patrat construit si, deci, in total , ” cu bataie ” , 25.000.000 pentru cladire. Inutil sa spun ca un antreprenor intelept nu cladeste niciodata (decat ,poate, cu pistolul la tampla ) pe un teren care sa inghita 45 % din costurile investitiei totale.

Rezulta ca “mitul terenului de 10.000 de Euro pe metru ” este o creatie de bursa masluita unde mana lunga a organizatorilor de joc imobiliar se vede cu pregnanta : aceste nivele absurde sunt necesare doar pentru a se cota ” asocierile in participatie “facute cu straini naivi dar pentru care ” partea romana “ a platit putin , si doar “ingaduinte “.