MONITORUL IMOBILIAR

Tehnica aplicata in domeniul strict imobiliar- inventata de un ministru al Justitiei de dinainte de anul 2000 ,  care ne-a procopsit cu multe metode de invarteala oficializata - se reflecta in distrugerile de patrimoniu printr-o  schema intrucatva analogica. Aici nu se mai ” scot” terenuri din domeniul public al Statului pentru a se include in domeniul privat ( in scopul de a se vinde de indata , asa cum preconizase intelectualul istet si instarit ) , aici se ” declasifica ” obiective aflate in catastiful de monumente istorice (unde , insa, domneste o debandada facuta expres, in scopul de a se pierde urma oricarei masinatiuni daca , in contra curentului , s-ar interesa “cineva “) . Apoi, odata ” declasificate ” , astfel de cladiri isi pierd si bruma de protectie ce o cunosteau anterior (care , oricat de firava sa fi fost -si este !- exista )  si se afla in bataia vanturilor ; ori, mai direct spus , a buldozerelor pornite de investitorii strategici veniti din insule exotice cu nume baroce , locuite numai de cateva mii de aborigeni insa de numeroase banci in forma ” cutiei postale ” .

Din pacate , nici una din initiativele cetatenesti care se constituie ca reactie la distrugerile sistematice puse la cale de Stapanire nu a ajuns inca la momentul atitudinii de massa.Dar vor ajunge nu peste mult timp . Vremea reluarii in posesie a memoriei si a traditiei nu mai poate intarzia mult . Astazi, Romania este caracterizata de scandaluri dupa scandaluri  si nici un efect evident. Insa deznodamantul nu este departe iar germenii pieirii stau in chiar iresponsabilitatea trufasa a celor ce nu mai au limita. Rand pe rand, cad copacii tarii si se strica locurile ; se prabusesc cladiri ce constituie identitatea asezarilor noastre omenesti ; se ascund si se distrug cu vointa carti, insemne si documente ce ne atesta vechimea si staruinta in geografia proprie ; se schimonoseste insasi viata noastra istorica si morala care , odata preschimbata in forme necontinutistice , ar urma sa ne aduca intr-o sclavie de fiinte fara gand, fara memorie si fara parinti. Astfel de planuri nu sunt recente dar insasi reaua lor continuitate ce nu s-a incheiat istoriceste decat in derizoriu ne arata ca nici acum nu vor triumfa. Daca nu noi -desi noi va trebui sa o facem - atunci altii, care cred in ” diferentiere” si ” identitate” ii vor zvarli pe nesabuitii facatori de rele in toate cele patru zari , ca o pleava in vant, definitiv nefolositoare.

ARTUR SILVESTRI