MONITORUL IMOBILIAR

Un ” neica nimeni “de o obraznicie patentata adus intr-un scaun destul de inalt in aceasta tara de multimi prostite prin minciuni , sustinea cu aplomb , mai acum o vreme , ca iarba ar fi de vina pentru mizeria incredibila din Bucurestii unde , insa , aerul de vesnic santier a devenit irespirabil si unde cad zeci de mii de copaci sub drujbele bandelor de “curatatori de terenuri ” pentru uzul dezvoltatorilor din Cartel . De fapt , aceste teorii de inventie ad-hoc dezvaluie dezlantuirea de satanism isteric ce ne stapaneste azi (dar poate ca nu si maine ) fiindca atacul sistematic la tot ce este viu si natural - si , prin insasi formula ei de viata organica, nu se supune mecanismelor de stapanire carora omul le raspunde cu supunere si idiotizare - nu poate fi intamplare si nici macar nu are un temei cat de nesemnificativ in perspectivele ce se arata unei colectivitati pur si simplu terorizate de haite definite numai prin instinctele de pradator .

Aici incape si modificarea sistematica - prin aculturatie , preschimbari de componente de mediu locuit si , de fapt , de neo-miciurinism social si natural uluitor de virulent - a tot ceea ce este constituit firesc intr-o lume al carei principiu de inaintare istorica depaseste cu mult notiunea de “uman” si o pune la locul ei proportional intre miliardele de forme diverse ce au acelasi drept de a exista . Insa desi absurda si ilegitima , atitudinea are raspandire si uneori da chiar sentimentul viziunii oficiale prin slugarnicia ce o manifesta caile de comunicatie ce ii stau la indemana si prin impresia ca numai jaful institutionalizat are dreptul sa vorbeasca iar opinia contrara ar fi “inconforma ” si eretica . De fapt , la noi , pradatorul ce parjoleste pare a fi devenit regula sociala dominanta . Iata intre altele , o alta caricatura de cabinete , cu aspect de Falstaff nadusit , care instiga recent la o campanie sistematica de distrugere formuland , in maniera petulanta a categoriei de ocupanti ce s-a pripasit prin scaunele de aici , aceste indemnuri incredibil de absurde : ” Sa mai terminam odata cu plopii astia in Bucuresti. Sa-i scoatem si sa punem in locul lor platani. Platanul este simbolul Bucurestiului “. Cand citesti aceste bazaconii rostite despre orasul unde salciile ,plopii , stejarul si teii sunt arboretul clasic lasat de Dumnezeu , in locul carora ar fi necesari artari canadieni si platani in ideea ca ” platanul ar fi ” simbolul orasului ” (o idee de o stupiditate greu de egalat chiar si in catre gandirea acestei categorii de personaje grobiene ) sentimentul ce te cuprinde este deopotriva de indignare si de sila universala in fata sfertodoctului neispravit si guraliv. Caci daca , in locul invoielilor de familie economica (unde incurajarea vanzarii de arboret greu vandabil se “coteaza” , ca in orice operatiune cu implicatia unui agent de vanzari ), asemenea creaturi ar mai pune mana si pe carte , nu doar pe bani, facand planuri macar verosimile si nu de tot prostesti precum aici , ar mai fi ramas o tema comuna de polemica unde se participa aducand argumente si, deci, nadejdea unui rest de buna-credinta ce ar mai trebui banuita . Dar ” la carte ” scrie exact ceea ce obraznicaturile de azi , usor alfabetizate dar nu mult , ignora sfidator si , ma rog , multi-cultural . Intr-o sinteza apartinand lui Vintila Mihailescu ( clasic al geografiei de la noi - care nu trebuie confundat cu maruntul autor de articole recente ce semneaza cu acelasi nume in scopul de a deruta, uzurpand o notorietate ce nu i se cuvine ) oricine poate afla ce concluzii exista in materie de geobotanica de Bucuresti . Aici , zice savantul ( ” Geografia fizica a Romaniei” , 1969 , pag. 236 -238 , a se vedea in tema si P. Enculescu:”Harta zonelor de vegetatie din Romania “, 1938 ) , avem , intre altele , ” salceturi ” ( adica mai bine de 10 varietati de salcie , fiindca asezarea orasului e in lunci de riuri paralele ) , salcami , tei , plopi , marul si parul salbatic etc. dar nu artari si platani . Bineinteles ca , pe langa acestea , mai exista sporadic ulmi si jugastri , frasini si otetari care nu dau preponderenta ci doar element de decor si diversitate , pozitiv pentru game extinse si potriviri de viata inradacinata . Suntem , deci , o provincie floristica din categoria ” daco-ilira ” , unde salciile se asociaza cu plopii albi si negri si unde categoria reprezentativa este nu “platanul ” ( simbol scornit cu gandul la combinatii aiuristice ) ci stejarul in varietati de stejar brumariu ori stejar pufos. De altminteri , chiar si numele Dambovitei indica astfel de compatibilitati caci , in vorbele slave , aceasta insemneaza apa care curge prin padurea de stejar .

Stricarea nu doar a obiceiurilor ci a insusi “locului ” , cu tot ceea ce il defineste dar mai intai de toate fiintele vii crescute natural , nu-i , in ultima analiza , o tema culturala oarecare asa cum se vehiculeaza ca versiune fabricata in scopul de a minimaliza efectele ci insusi modul de a actiona al unui parjolitor iresponsabil si pentru care orice viitor colectiv nu are nici cea mai mica insemnatate daca buzunarul propriu se umfla si inlauntrul lui incap sume exorbitante iesite din vesnicul robinet al hotiei sistematice . Putini inteleg ,insa, ca pretul secret al parjolului de la noi nu este o tema ce priveste banii ci insasi viata noastra istorica , sacrificata cu cinism de mainile apucatoare ale caror unghii vor trebui taiate intr-o zi , alaturi de mana toata care a apucat .

ARTUR SILVESTRI