MONITORUL IMOBILIAR

In vreme ce stirile privind ” casele pustii ” din America faceau deliciul jurnalisticii ” de quatre sous ” din Romania creind fiori de groaza in ideea ca ” valul ne va cuprinde si pe noi ” , un articol aparut in 3 Octombrie in ” New York Times” ridica in slavi investitia imobiliara in Bucuresti si , deci, ar trebui sa tempereze nelinistile locale care asculta deobicei de barometrul central . Sunt cateva ” povesti desprinse din viata , ” pigmentate cu fragmente de ” convorbiri cu indigenizati ” in gustul jurnalisticii epice practicate cu meserie aiurea ( dar nu si la noi ) ,unde informatie de piata , descriere de mediu si de obiceiuri autohtone precum si ” cadrul legal ” aproape ca nici nu se observa fiind introduse cu iscusinta si doar atat cat nu creeaza efect criant.
Pe scurt , ” niste americani la Bucuresti ” dezvolta istorii din viata lor bucuresteana si , urmand principiul exemplului , indeamna nedeclarat , insa lamurit in plan subtil , la experiente asemanatoare : o doamna distinsa ( mama de actor de Holliwood cu oarecare notorietate ), un tanar avocat de compozitie multinationala (vag descendent de romani ) etc.Schema povestii generice este , de buna seama, ” fa ca mine “. Nici argumentele nu lipsesc . Intai – orasul ,care , desi uneori ” haotic si aglomerat ” , are un anumit farmec mai ales in partile de bulevarde vechi (“strainul”, mai degraba decat ” romanul creol “,iubeste traditia si pretuieste ” vechiul ” ) si in preajma gradinilor ( atitudine sanatoasa , ininteligibila la mai-marii de pe Dambovita , taietori de pepiniere, plantatii si paduri ) . Doamna distinsa locuieste de altfel intr-un “rooftop apartment ” ( prezentat cu fotografie , in gustul american al teraselor cu flori si al locuintei de acoperis ) de pe Calea Victoria , “un fel de Fifth Avenue ” de Bucuresti iar tanarul avocat -aproape de Gradina Cismigiu , in ” cladiri de stil frantuzesc de secol XIX “, un post-haussmanian de coruptela raspandit la noi . Terasele sunt intinse ( de cam 45 de metri patrati : mult , in comparatie cu “terasa de Paris ” ) iar preturile – nu minore , caci rivalizeaza cu cele din Berlin si Viena ( ” insemn de calitate”, caci pentru naivi ce e scump e bun ) .
De fapt , totul se organizeaza ca un mic ghid imobiliar de Bucuresti din categoria rezumatelor utile unde incap de toate , incepand de la preturi in categoria ” prestigioasa” (care place de obicei strainului ) si pana la practici insolite de tranzactie ( ” plata cu banii in punga ” ) si costuri de ” restaurare de locuinta ” . Nu lipsesc nici indrumari elementare privind “ocaziile ” , traduse in cumpararea de teren de tara , socotit foarte ieftin , dar gasit prin sisteme de pionierat de Far West , urmand zvonuri auzite prin sat si negociere cu capetenia locala.
In fond – o poveste comerciala atragatoare ce va placea americanului visator . Si, totusi, de ce aceasta apare acum ? Iata o intrebare ce merita deslusita.

ARTUR SILVESTRI