MONITORUL IMOBILIAR

Inutilitatea ” hartilor strategice ale zgomotului ” se observa si mai clar atunci cand constatam ca numeroase alte surse cu o continuitate de fenomen  nici macar nu se consemneaza , fiind evitate cu iscusinta ori de-a dreptul ignorate prin erori de metoda si o lipsa de cunoastere a desfasurarilor locale . Nicaieri nu apar , ca sa exemplific , santierele nocturne care , in “Romania oraselor mari” , sunt o pacoste arhi-cunoscuta si despre care nimeni nu vorbeste nimic desi toata lumea cunoaste ce se petrece la adapostul intunericului . In Bucuresti , de pilda , cum cade seara si o parte din locuitori incearca a se odihni , se pornesc deodata regimentele de basculante , diviziile de betoniere de mari dimensiuni si batalioanele de echipe -tocmite clandestin - de muncitori cu bratele care toarna cu o harnicie suspecta betoane in cofrajele pregatite in cursul zilei pentru a usura lucrul secret si a-l consuma cat mai rapid si pana sa prinda de veste posibilii concurenti (caci “autoritatile ” nu sunt luate in seama fiind “apropiati ” sau “prieteni “) . Bineinteles ca aceia care isi inchipuie ca “turnatul fundatiilor ” ( adesea niste uriase picioare de baraj hidroenergetic , fiindca acolo unde cladirea se face cu fereala exista si “ingaduinte” in materie de dimensiuni, inaltime si, deci , “aviz ” ) rezolva teroarea nocturna se inseala in modul cel mai categoric caci etapele executate ” la secret ” in instalatii , tencuieli si “finisaje” vor continua inca multa vreme si pana cand se incheie totul fara incidente . Cum astfel de cladiri atipice (de fapt, ilustrand categoria care distruge orasul prin cardasia de usi inchise ) apar acolo unde totul e scump si cartierul are aspect rezidential clasic nu-i greu a se imagina cata viata calma mai ramane din traiul diurn dar mai ales nocturn al proprietarilor naivi care se trezesc in plin santier acolo unde totul parea constituit pentru sute de ani .

ARTUR SILVESTRI