MONITORUL IMOBILIAR

ARTUR SILVESTRI

Imaginea de piaţă imobiliară fără repere se impune de îndată ce se analizează cotele incredibile atinse de oferta de vânzare din Bucureşti, din păcate nu doar în materie de ” apartamente de bloc popular ” ci şi de „imobile de prestigiu” şi mai ales de „ terenuri ” , unde suntem ,de fapt, in plin delir . La drept vorbind, pana si principiile de formarea pretului sunt inlaturate si - de vreme ce “pretul apartamentului vechi ” urca adeseori la dublul preţului curent pe metrul pătrat platit catre antreprenor ( cu taxe si profit , cu tot ) pentru o construcţie nouă - rezulta ca nu avem nici măcar un element cât de mărunt care să justifice aceste valori . Fiindcă , indiferent de punctul de vedere, acestea sunt „valori”, adică traduc o muncă personală depusă în bani şi, deci, în plăţi care transferă contravaloarea acestui efort de la o persoană la alta fiindca la orice vanzare “unul vinde proprietatea si altul vinde banii ce traduc efortul de a-i castiga ” .
Invocate adeseori , aceste absurdităţi de pe piaţa populară sunt însoţite de altele ce apar - dar se comentează mai rar - pe aşa-zisa piaţă de lux care , totusi, ramane un lux foarte romanesc . Aici situaţia este şi mai şocantă şi preţurile sunt absolut inexplicabile in raport de contextul orasului asediat unde totul , de la aglomeratia suvoaielor de masini si pana la mizeria de Paris ante-haussmanian lipsit pana si de o higiena elementara , indeamna la prudenta si creeaza banuiala unui “joc de noroc” controlat de crupieri . Aici un metru patrat de teren in vechile si noile (dar bizarele ) ” sanctuare ” interzice orice calcul de rentabilitate in date de manual imobiliar si stimuleaza ipoteze cu aspect conspirativ iar “vilele ” (intre care destule sunt ” redobandite prin procuristi ” cu contacte in cabinete ) costa incomparabil mai mult decat apartamente pariziene care - indiferent de fluctuatiile inevitabile - vor ramane, totusi, in Paris nu in Bucuresti . Rezulta ca a cumpara astazi , aici , cu gand de a folosi o proprietate si nu de a o specula rapid, nu-i decat un act de o extravaganţă ce halucinează.
In ciuda impresiei de anormalitate flagranta , excitatia bursieră staruie si creste chiar , desi explicaţia acestor atitudini socante este simplă şi se rezumă într-o propoziţie : „există bani pe piaţă”. Dar, bineînţeles, cand nu provin din spatiile obscure ” din spatele usilor inchise ” , acestia sunt cu precădere banii imaginari ai creditului ipotecar , platind camata prin „câştiguri din viitor”, care insa pot fi improbabile si, daca vor disparea , vor produce dezastre in ordine biografica despre care inca la noi nu s-a auzit .
Sigur este ca traim vremuri neverosimile , definite de dictatura vânzătorilor, ceea ce surprinde fiindcă, totuşi, banii sunt „la cumpărător” si , daca ar fi castigati cu chibzuinta , acesta nu ar trebui să plătească fără rost asa cum face azi , cand ideea ca ” se plateste cat nu face ” este invocata aproape unanim . Stranie tara , excentrice obiceiuri !