MONITORUL IMOBILIAR

Iesirea creatorilor de cartiere noi din Bucuresti (si, prin aceasta , razboiul pentru orasele importante din provincie ) aduce fenomene nu lipsite de interes si , in destule cazuri , unele situatii paradoxale ce se traduc prin castiguri - cu caracter specific - uimitor de ridicate , care pot , la drept vorbind , sa si alimenteze legende si iluzii de etern robinet deschis . Iata, de pilda , felul cum se intinde Ramnicu Valcea , intre altele si printr-un fel de dezvoltare in etape care , desi nu si-a gasit un nume convenabil ( caci i se zice “cartierul Morilor ” ) exista si are geograficeste o anumita greutate locala .

Pe la inceputul acestui deceniu , pe o coasta de deal in margine de oras dar dincolo de periferie , pe un teren in pante line care fusese pana atunci pasune si se invecina cu largi spinari de maguri usoare unde iarba crestea nestavilita , s-a alcatuit o aliniere de cladiri de mici dimensiuni (de fapt stramte in latime dar inaltate pe etaj ) care apartineau programelor de epoca inventate pentru asa-zisul ANL . Erau niste “case insiruite ” cam in genul celor londoneze din amurgul ottocentesc si , ca si acelea , aveau la origina o cota modesta , de ” locuinte ieftine” , cum se si chemau in Bucurestii interbelici . Pretul lor era , de altminteri , destul de scazut (de cam 27.000 de dolari americani ) dar costurile finale raman si astazi indefinite avand in vedere adaosurile diverse ce apar , prin majorari felurite inerente in astfel de combinatii cu aspect destul de obscur . Fapt este ca astazi o astfel de cladire s-ar vinde usor cu peste 75.000 de Euro (adica peste 100.000 de $ ) , ceea ce arata o crestere de cam 300 % in doar sapte ani si, deci , cam 40 % anual .

Initial solitare , “casutele de stat “(cum le zic unii , in deradere) devenira mai recent simple rude sarace , de cand , pe la inceputul anului trecut , un “promotor de la Bucuresti ” care avusese grija sa cumpere teren ieftin - cand Primaria adusese si gaz natural dar si alimentarea cu apa , canalizarea comunala si reteaua de electricitate pentru primul lot de cladiri subventionate ! - si-a organizat santierul in ideea de a extinde ansamblul cu inca putin peste douazeci de “vile ” ( de fapt -niste cladiri” spate in spate ” , denumite in mod curent de catre mai toata lumea ” duplex”-uri ) . Prin martie 2007 , o astfel de cladire in aspect de structura inchegata pana la acoperis , se putea cumpara cu 65.000 de Euro urmand sa se mai plateasca pas cu pas tot ce privea “casa in terminare ” (de la instalatii si pana la toate finisajele de interior si exterior , cu diferente relativ mari fiindca viitorii proprietari vor fi avut preferinte si gusturi ce nu se potrivesc mereu ). O medie de costuri finale ar fi totusi posibila , conducand la aproximativ 150.000 de Euro pentru achizitie completa , ” les clefs a la main ” . Bizar este , insa, ca , desi loc pentru extinderi de noi cvartale exista si planurile nu-s putine , daca astazi vreunul din cumparatorii de ieri ar vinde in chiar momentul de dinainte de curatenia de dupa lucrari , ar obtine pe loc in jur de 240.000-250.000 de Euro ( cam de trei ori si jumatate mai mult decat a platit initial si cu o sporire de in jur de 2/3 din costul final ) .

Situatia , destul de neobisnuita , arata insa o anumita nervozitate de cumparator nesatisfacut care ar plati cat nu face pentru a se muta imediat si intr-un cartier aflat aproape de constituire , aratand ca amanarile in decizie incep sa se respinga iar “viata in santier quasi-interminabil ” sa nu mai fie inghitita . Dar , oricat de atragatoare , vor continua astfel de castiguri sa se produca ori raman o simpla mitologie , de fapt inca una in lumea romaneasca atat de confuza azi ? Iata o tema ce merita examinata .

ARTUR SILVESTRI