De câtăva vreme , apăruse mai an un zvon bizar care , însă , astăzi se confirmă şocant in ciuda ” des-informatsiei “sistematice , arătând că Halele Obor vor fi curând înlăturate spre a fi înlocuite cu un „mall“ de aspect modern, în felul arhitecturii fără identitate ce împânzeşte lumea de la New-York la Singapore . Ideea de a „înnoi“ cu brutalitate şi fără nici un rost confirmă „lichidatorismul“ ce s-a instalat, astăzi, la Bucureşti, unde, pentru că e incapabila să valorifice „oraşul vechi“, Stăpânirea preferă să-l facă una cu pământul. Dar, în acelaşi timp, uimitoare este stăruinţa într-o ideologie primitivă a „sincronizării“ şi într-un pseudo-evoluţionism ce nu se întâlneşte în alte părţi, unde deciziile se iau cu simţ al perspectivei şi într-o formă pragmatică şi de interes colectiv. La drept vorbind, prejudecata „modernizării“ (boală de imaturitate şi sindrom al risipei, ce se întâlneşte rar, astăzi, şi nici măcar în Africa) nu a cuprins aproape nicăieri societăţile aşezate, unde se valorifică tot ce se poate valorifica din „materialul tradiţional“. La Barcelona, piaţa veche, impresionantă ca arhitectură, aşezată în apropiere de Las Ramblas, se vizitează ca şi cum ar fi un muzeu deşi este inundată de fructe din toată Spania şi din toată lumea, de zarzavaturi şi legume şi de încă o mie de mărunţişuri culinare, de la sute de feluri de brânzeturi şi până la condimente şi coloniale. „Mercat de Boqueria“ atrage, deci, la fel ca şi catedralele din Barri Gotic şi dacă i s-ar fi năzărit cuiva să îl înlocuiască, peste noapte, cu o clădire din oţel şi sticlă fumurie ar fi fost o certitudine de „mie la sută“ că urma o retragere din funcţie nu doar accelerată ci şi dezonorantă. În Paris, „Les Halles“ sunt aproape un sanctuar urban chiar dacă astăzi se întrebuinţează cu mai multă lărgime decât odinioară căci nu doar destinaţia „practică“ intereseazş şi produce bani şi faimă ci şi „locul“, cu tradiţia lui, şi, deopotrivă, scenografia „marelui spectacol de teatru cotidian“ care este Parisul turistic. Dacă s-ar fi gândit cineva să „modernizeze“ sau să şteargă de pe faţa Pământului „Le Marche des Puces“ („târgul de purici“, adică talciocul) este sigur că nu ar fi avut prea multe zile în scaunul de unde dădea această poruncă. Dar „Bazarele“ de la Istanbul, ce se vizitează de zeci de mii de turişti din toată lumea ca şi cum ar fi un obiectiv de pelerinaj cu neputinţă de ocolit? Puteau ele să fie evaporate după atâtea sute de ani fiindcă i-a căşunat lui „nu ştiu care“ să „modernizeze“ prin destrămare de document de vechime? Bineînţeles că nu.
Aşadar, principiul contează, înainte de toate. Căci, de fapt, „pieţe“ clasice, „hale“ cu poveste şi „farmec“ – acestea sunt nu doar obiective de identitate culturală ci şi „marfă turistică“ foarte bine vândută, însoţind destinaţia utilitară ce se păstrează, şi aducând „specific“, element exotic şi un fel de simţământ al „timpului suspendat“ care impresionează şi se ţine minte dacă ansamblul este gândit şi tradus în „poveste“, piesa de teatru şi materie de Halima.
La noi, unde „Halele“ din Piaţa Unirii s-au pulverizat din eroare istorică şi, poate, şi dintr-o înţelegere cu limite a funcţiunii tradiţiei în sufletul colectiv, „Oborul“ reprezintă unul din prea puţinele „spaţii bucureştene“ ce s-au conservat ca prin miracol, căci în semnificaţia lui se includ Târgul Moşilor, „petrecerile populare“ şi calendarul orăşenesc de plăceri inocente, adică o parte însemnată din „blazonul“ ce desemnează identitatea şi felul heteroclit de a fi al „bucureşteanului“ deopotrivă înfumurat, petrecăreţ şi pezevenghi. Lăsat ieri să fie o pradă uşoară şi dezarmată în faţa pegrei dezlănţuite, vechiul „Târg de dinafară“ va fi pulverizat mâine fără nici un fel de ezitare deşi acesta ar fi putut să devină însuşi principiul de regenerare a „Bucureştilor de vitrină turistică“ şi o excepţională fabrică de bani, dacă în maşinăria ce trebuia doar pusă în mişcare ar fi intrat pricepere, bunăvoinţă şi simţământ al necesităţii. Dar acestea sunt cu neputinţă de găsit acolo unde stăpâneşte ignoranţa fudulă iar strategiile elementare sunt absente.