MONITORUL IMOBILIAR

Desi foarte raspandita in mediul gazetaresc , vehicularea de prapastii pompoase nu apartine in exclusivitate jurnalistilor recenti ci defineste mai degraba un tip de notorietate necontinutistica , rezultata din arderea etapelor si punere ” in postura “. Iata , de pilda , mai deunazi ,la emisiunea de televiziune a unui june istet , casant in vorbire si destul de agresiv nu doar in tinuta (cu freza de Chicago si perciuni post-romantici ),  se putea face colectie de curiozitati  extrase din vorbirea unuia din cei invitati , un domn cu o mustacioara ca de anii 30, purtata cu mandria unui impiegat de o oarecare insemnatate. Personajul , cu vorbirea sigura pe sine -chiar si in exprimarea de stupiditati – a contopistilor ajunsi sefi de birou , nu era un ilustru necunoscut . El este cel ce facea deliciul presei de scandal mai acum cativa ani cand , intr-o functie de represiune economica , se mandrea cu pistolul atarnat la brau in ideea de a baga spaima in evazionisti si rau-platitori , jucand un rol de film american in forma surogatului dambovitean . Dar ” americanizarea” nu s-a oprit aici caci in maniera ce se poarta la Imparatie – cand fostii dregatori devin, la schimbarea de domn, ” consultanti ” si valorifica atat relatii cat si informatii culese din serviciul public facand “lobby ” ( pseudonimul traficului de influenta ) – si pistolarul de altadata incepuse sa guste din deliciile consultantei ” buna la toate ” . Intre altele , desigur , si in ” imobiliare ” caci  e la moda si , vorba unui intellocrat  de azi , ” aduce aport “. In aceasta materie , consultantul generalist avea insa niste reprezentari de halucinatie care , infatisand realitati  verificabile , ne prezentau o istorie complet paralela si desfasurari completamente fictive. In cazul lui – fiindca , dupa aspect , are o ” anumita varsta ” – nu lipsa de informatie -ori ignoranta voita- impresiona (precum la lumpen-intelectualul tanar , care nu vrea sa stie nimic dar “are pareri “) ci deformarea ideologica , avand un obiectiv ce scapa pe moment. Caci personajul sustinea cu fervoare ” creditul in lei ” si “norocul ” , dovedit istoriceste , ajuns intr-un anumit context la cote incredibile care nu -i exclus sa se repete.Dar, de fapt, despre ce era vorba ? In vremea de ” odinioara ” – zicea consultantul – mai bine de 80 % din cetateni isi cumparasera locuinta prin credit iar mai recent , dupa ” schimbare ” , platile devenisera pur si simplu simbolice (cuvant placut auzului ) caci leul se devalorizase si , deci , “nu mai avea putere “. Teoria – sau, mai degraba, povestea de “O mie si una de nopti ” – dezvolta doctrina cumpararii pe nimic si a jupuirii statului de sapte randuri de piei insa nu aici sta, doar , caracterul ei socant ci in inexactitatile sistematice . Fiindca “in vremea de odinioara” cei ce visau sa-si cumpere casa erau atat de putini iar faimosul ” instinct al proprietatii” (de care fac caz cei ce habar nu au despre ce vorbesc) atat de denaturat , incat nici nu poate fi luat in seama procentul evocat de ganditorul dotat cu atata imaginatie . De vandut s-a vandut cam totul abia in 1990 (” crima fondatoare”) cand , in ideea crearii brutale a unei piete de “imobiliar” necesara planului ce se preconizase , in jur de 4 milioane de locuinte s-au cumparat ” pe ce apa nu curge ” si , fiind achitate in rate , au ajuns sa coste mai nimic odata ce anii au trecut si leul s-a dovedit  o moneda conventionala . Acest mecanism nu avea in comun cu ” creditul ” decat “plata in rate ” dar nimic altceva caci indexarile de sume de platit -corectate atat de minor incat erau practic invizibile – nici nu erau prevazute expressis verbis in contractele formulate de vanzator , adica de Statul sinucigas. Rezulta ca nu se pot compara prune si gutui si ca , intre creditorul ce traieste din ” vanzarea de bani ” si stapanirea iresponsabila dar fidela planificarilor globale , nu avem termen de comparatie iar  istoria nu se va repeta.

Cat priveste “devalorizarea” vazuta ca un noroc istoric , aici chiar nu se poate comenta nimic . Noi am avut doua episoade monetare dramatice in jumatatea de secol recenta si amandoua s-au produs in convulsiuni brutale ce au insemnat schimbari de regim ; orice alte posibile “incalziri ” nu sunt altceva decat ” momente” . Iar alte rasturnari spectaculoase nu sunt de prevazut prea curand.