MONITORUL IMOBILIAR

Prefata ei se poate citi mai jos . Volumul se poate descarca gratuit aici : PROSTOLOGHIKON – Vremea clownilor: cum se fabrică suprarealitatea de ziar

MAREA MISTIFICATIE
Pe la jumatatea acestui deceniu cand imaginarul de televiziune si realitatea paralela de ziar (de fapt mistificatia sistematica ) au dat semne ca se impun cu salbaticie si in Romania dupa ce parjolisera regiuni intinse de pe glob , “spiritul locului” a dat piept pentru intaia oara in istorie cu un fenomen de consum colectiv de droguri impuse si , deopotriva, cu versiuni contrare naturii privitoare la insasi lumea inconjuratoare si chiar si la biografia proprie , decurgand din cele vazute si traite .
Imaginea ce se desfasoara – la o privire cat de putin atenta asupra acestui proces nociv – este pur si simplu halucinanta si cuprinde detalii de un grotesc ce se aseamana de nu putine ori cu gravurile lui Hyeronimus Bosch . O lume de personagii inconsistente , cu scoala putzina si pretentii desgustatoare prin masurile arogantei uneori nemasurate si care face din lacomie – regula ireductibila de viata si din slugarnicie – unica forma de a isi duce zilele fara nici o idee generala mai inalta si in procente morale de un grad nici macar minimal, defileaza cu infumurare prin fata ochilor nostri si strica orice incredere in sansa noastra de a ne scapa de asemenea aratari de cosmar. Caci , la drept vorbind, daca asemenea specimene ar aparea intermitent , traind in locuri diferite precum orice eroare a naturii , simtamantul de teroare subliminala ar fi mai scazut si poate ca nici nu ar aparea de vreme ce ideea de accident genetic e inteleasa de noi , ca popor cuminte si cu ingaduinte multiple , mai degraba cu compasiune si cu mila . Insa inconsistentul brutal si virulent stapaneste si impune prin mijloace complicate , a caror esenta nu mai este demult marunta corectie contextuala de valori ci o miscare de proportii uriase ce isi propune a inlocui cu iluzie si principii de anti-natura un intreg mod de viata , un sistem de repere si concluzii verificate prin traditia continutistica .In aceasta vasta operatiune , modelul unic consumist se vehiculeaza prin ceea ce inca si azi se mai numeste “presa” desi , la drept vorbind , nu este decat un simplu instrument iresponsabil ce ne schimonoseste insasi coloana vertebrala morala alcatuita din incheieri stabile ce tin o colectivitate in picioare . Marile modele sunt atacate cu violenta sub pretextul caducitatii si a rescrierii istoriei dupa un prezenteism stupid iar scara de valori se evaporeaza sub obsesia “ratingului “, a notorietatii si a influentei in imediat , de fapt simple iluzii in materie de celebritate pentru o zi , de spirit apucator si de castig de bani nelimitati ce se dedica “ingrosarii burtii ” si risipei dezmatzate .
Situatia nu uimeste desi scandalizeaza. Caci daca pana mai ieri “presa” se socotea , gresind din ignorarea contextului , un “bastion al independentei ” , astazi aceste refrene nici macar nu se mai vehiculeaza fiindca evidentza “informatiei pe bani ” si a propagandismului lipsit aproape cu totul de nuante a devenit incontestabila .Insasi organizatia este o anexa a unei agentii de publicitate angajata de platitor . Si , in fond, cum ar fi putut sa fie altfel decat este acum ? In lumea unde imaginile domnesc in dauna substantialului si a structurilor consistente , totul este o fabricatie de teatru , o scenografie si o insiruire de roluri executate mai bine ori mai modest.Totul devine ” marfa”, produs expus publicitatii , vehiculare de naluca fara consistentza ilustrand o lume de fantoshe a carei realitate este tot atat de putin documentata ca si spectacolul de teatru fiind o conventie cu timp limitat.
Insa , din pacate , toate acestea nu se produc pe o scena cu realitate acceptata conventional si nu se incheie atunci cand si spectacolul s-a sfarsit ci in viata unica a tuturor celor ce participa la ele iar consecintele sunt dramatice , in intervale lungi si cu ramificatii adesea imprevizibile.Toate otrepele ce trebuiau sa-si afle locul in “Curtea miracolelor ” dau tonul azi si instituie o cenzura fara precedent prin efectele rasturnarii aproape complete de proportii naturale . Ucigasi , demolatori si paricizi , vanzatori de iluzii si nascocitori de teme false ,tainuitori si uneltitori marunti , de un lautarism socant prin chiar lipsa de talent in cantatul dupa ureche , toata aceasta pegra de scoala noua constituie o viermuiala de saturnalie contemporana si de lupanar , unde pare ca lipsesc numai vrajitoarele calarind pe matura spre a avea pictura unui moment de extractie infernala .Epoca insasi este a fictiunii ce tinde sa inlocuiasca realitatea , a substitutului ce tine locul modelului si inca aceasta dupa ce fusese expresia seriei ce uzurpase “unicatul” si “singularul” .
Eseurile incluse in aceasta culegere – care ar fi putut sa fie si mai voluminoasa decat este – sunt doar o selectie din multimea de corectii facute – in lunile recente – in materie de imobiliar unde , cu cat desfasurarile sunt mai convulsive si situatiile – mai putin previzibile, cu atat apar mai frecvent invartelile de bursa dirijata , delictele de initiere si manevrele ce conduc la castiguri adeseori uriase creind averi enorme neintemeiate decat pe frauda, “atac la pont “si invoieli din spatele usilor inchise . Ele s-au nascut spontan si fara a se orandui , mai apoi , in felul unei campanii sistematice (care ,totusi, ar merita facuta ) , exemplificand deocamdata reactia sufletului maniat de mistificatie si de amagirea organizata si, la drept vorbind, de prostia pacatoasa care , in loc sa isi caute de leac , a ocupat cu trufie scena vietii publice de la noi si impiedica vocile diverse sa se manifeste si opinia calificata sa se impuna. In fond , sensul lor nu-i acum decat acela de a ne apara de mecanismul minciunii si de a pretinde ceea ce este legitim oriunde nu apare senzatia sfarsitului de lume , re-amintind obligatia sociala de a se asculta toate vocile si de a hotari prin cantarire autentica si nu doar cu masurile masluite ale unui cantar supravegheat de pradatorul insatiabil . In nesfarsita curgere a timpului unde toate se aseaza precum ni s-a dat , acesta este un gest marunt si nu depaseste insemnatatea unui graunte de nisip intr-un imens desert insa esentialul e de a se incepe de undeva si a face un pas initial ;caci urmatorii vor veni , atunci cand va fi sa fie sorocul.

ARTUR SILVESTRI